Un pas înainte

“Poate că am încercat de prea multe ori și rezultatul a fost cel care m-a distrus cel mai tare”
@steeelarr 

Am mers mai departe, fără să mă uit în urmă, pentru     că știam că nu mai are rost, erau doar niște amintiri,    știam foarte bine că pe unele am să mi le amintesc mereu pentru că mă remarcase, și pentru că mă transformase in ceea ce sunt. Însă nu am suportat niciodată ca persoana iubită să mă facă să ma uit în urmă la tot ce a fost, nu am suportat să retrăiesc sentimentul pe care îl trăisem atunci, mi-am dorit să simt ceva unic și special, nu am vrut să fie o poveste identică doar cu personaje diferite. Eu nu am mai vrut să sufăr, nu am mai vrut să am nopți pierdute, nu am vrut să adorm tristă și să mă trezesc obosită din cauza tristeții provocate de persoana iubita, eu am vrut să mă trezesc odihnită.

Vreau să fiu surprinsă dar nu cu cadouri scumpe, vreau fapte, dar nu făcute doar pentru a le face, vreau să mi se arate prin fapte pentru că așa simte cel/cea de lângă mine, vreau cuvinte frumoase dar reale, nu rostite ca să mă țină lângă el/ea.

Greșeala mea a fost că eram ocupată, am fost ocupată să-i înveselesc pe alții, în timp ce sufletul meu plângea, și avea și mai mare nevoie de alinare, am fost ocupată să le ofer mângâiere unora care mai târziu m-au lovit cum au știut mai tare, am fost ocupată să aștept să mi se recunoască meritele, în timp ce eram folosită de alții, am fost ocupată să le greșesc unor oameni buni și să regret, dar și să-i iert pe aceia care mi-au greșit, unii de prea multe ori...

Am iubit oameni despre care credeam că mă iubesc , dar care doar mă foloseau pentru a-și umple singurătatea. Mi-a trebuit ceva timp să înțeleg și să accept că azi poți să însemni totul pentru cineva, iar într-o clipă poți deveni un nimeni deși n-ai greșit cu nimic.

Așa că, îmi doresc să fiu ținută strâns de mână, să fiu fericită, și atunci când sunt nevoită să mă uit în urmă la tot, să mi se spună "de azi înainte eu sunt aici, în dreapta ta".