Cunoaște-mă

“Sufoci in palmă fluturii hrăniți de mine”
@citate.demotivat 

Vrei să mă cunoști? Atunci nu mai îmi privii insistent chipul, că nu o să mă cunoști dacă mă analizezi prin priviri, nu trage o concluzie sau nu îmi pune vreo etichetă după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte.

Nu îmi evalua maturitatea emoțională după vârsta mea biologică, și nu crede că îmi cunoști educația după ce ai stat în preajma mea câteva secunde sau minute.
  Nu sunt ceea ce vezi, fiecare are un zid în exterior, pentru a se proteja, pentru a nu fi rănit. Nu mă analiza prin ceea ce am material (haine, adidași, bijuterii etc), pentru că indiferent cât de multe aș avea, ele nu arată că am tot ceea ce vreau și îmi trebuie, indiferent cât de puține aș avea, asta nu demonstrează că-mi lipsește ceva, depinde cum vrei să vezi. Nu asculta poveștile altora despre mine, nu mă privii prin ochii lor, că fiecare mă vede diferit, și prea puțini sunt aceia care mă vad așa cum sunt cu adevărat, așa că fi unul din acele persoane puține.

Nu-mi cataloga, sau nu îmi judeca, sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile mele din trecut, nu poți judeca omul după o singură faptă, așa cum nu poți judeca eternitatea după o singură zi. Nu mă judeca după o vorba, după o faptă, o poveste, o iubire.

Sunt mai profundă de atât.

Încearcă să mă cunoști cu adevărat, vino și trăiește alături de mine o vreme, vino în casa mea, în viața mea, vorbește cu mine, glumește, apreciază-mă că eu am să fac toate astea, sunt atentă la detaliile mici, chiar dacă nu pare. Vino să îmi vezi toate trăirile, nu numai pe acelea care le las eu să se vadă. Vei avea ocazia să observi că am și eu slăbiciuni, ca toți din jur, doar că spre deosebire de mulți, eu găsesc puterea să mă lupt cu neputințele mele. Vino să mă vezi întreagă, vino să vezi cât de multe lucruri fac pentru cei din jur, vino să vezi cum pot să râd când mă simt nasol rău de tot, vino să vezi cum găsesc puterea să le alin durerile altora, în timp ce ale mele mă sufocă. Vino să vezi cum găsesc în mine puterea și energia de a le da celor dragi aripi să crească, în timp ce pe mine mă dor și acum urmele lăsate de aripile ce mi-au fost tăiate, smulse, și atunci când sângera, am încercat să mă vindec singură.

Vino să îmi cunoști visurile, dorințele, fricile. Nu promit că sunt mai bună sau mai rea decât ți-ai imaginat, doar că sunt mai profundă de atât. Vino să vezi cu ochii tăi, cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac, cum primesc doar o parte din iubirea de care depinde sufletul meu, în ciuda dragostei uriașe pe care o ofer necondiționat, cum greșesc și câte regrete adun, cum îmi fac speranțe și sunt dezamăgită mai mereu, dar și cât de mult sunt capabilă să iert.

Vino, sunt ca un puzzle, oferă-mi din timpul tău, ca să mă poți descoperii, unește piesele, pentru că la final, va ieșii un tablou incredibil de frumos.