Despre dragoste și alte răutăți
Vrem să trăim dragostea mai mult decât o vorbim, probabil o să vă întrebați la ce mă refer. Mă refer la dragostea pe care o povestim lor, și ne uităm în spate cu ochii umpluți, inspirăm și expirăm regrete și dor. Fiecare dintre noi atunci când am experimentat iubirea, am simțit nevoia să o exprimăm în cuvinte, să o declarăm, să ne explicăm ce simțim pentru că, dincolo de trăire, fiecare dintre noi căutăm să ne cunoaștem.
Uneori chiar după luni, sau ani încă așteptăm aceea notificare de la el/ea, încercăm să reparăm sau să demonstrăm ceva, oricât de târziu ar fi, pentru că sperăm.
În general ceea ce simți te schimbă însă ceea ce inima ascunde îți poate dicta viața și de asta contează sa știi pe cine ai lângă tine, să iubești pe cine trebuie și să nu permiți să intre în inima ta oricine și mai ales, nu cu prima ocazie.
Vreau să zic că am realizat că nu o să găsim niciodată o iubire ca în cărți, nu o sa avem un poet sau un scriitor care ne scrie poezii sau povești pentru noi, nu o sa avem parte de o iubire ca în filme, pentru că fiecare iubire este unică, și ceea ce strică iubirea este omul care este incapabil să se iubească pe el însăși, dacă nu te iubești tu pe tine, nu te aștepta ca alții să reușească să o facă.
Nu pleca, iar dacă pleci nu te mai întoarce, dacă nu ești sigur pe tine nu te băga într-o relație, iar daca nu simți cu adevărat si ești nesigur pe ceea ce simți nu spune că iubești.
Nu poți avea un bărbat puternic, sincer și asumat dacă vei caută frumosul de moment. Căutând asta nu vei gasi decât un loc gol, unde vei fi primită doar atunci când are nevoie de tine.
Ești ceea ce cauți și ce ai și nu greși prin a caută ceea ce îți poate pierde o viață. Modul în care înțelegi că trebuie să-ți cauti jumătatea mai nou este ghidat doar după ceea ce cere trupul si puțini își mai ascultă inima. Nu pierde fericirea pe nimicuri ,dar cel mai important nu pierde dragostea pe oamenii nepotriviți.
Ai grijă de inima ta și de a cărui om o lipești, astfel încât să nu rămâi cu cioburile amândurora care ascund rănile adânci.
“și de ar fi să nu mai fiu, mai întâi,
aș cere-un ceas, ca la pieptul tău să știu că am fost și am rămas”
~Nicoleta Bres