Alb și negru
"Albul este binele, negrul este răul" au zis, eu prefer să zic că negrul uneori este binele iar albul răul, niciodată nu am să știu sigur care din ele este defapt binele si care este răul, și in alb exista un negru iar și în negru există un alb. Așa am fost și noi, uneori tu cel rău, uneori eu cea rea, uneori tu cel bun, iar alteori eu cea bună. Cu asta ne-am completat. Noi ne umpleam golurile, sau așa credeam eu.
Mă doare să știu că nimeni nu are intenții serioase cu mine de fapt.
Mă doare să știu că persoanele care mă fac fericită, mă fac si atât de tristă.
Mereu am dat tot ce e mai bun si mai frumos, de ce nu pot sa primesc asta inapoi? de ce oamenii mă fac sa cred ca sunt atat de greu de iubit? de ce am fost "doar o variantă"? și mai ales, de ce nu am fost niciodată varianta aleasă? de ce sunt o variantă măcar..? O să-mi răspundă cineva vreodată la aceste întrebări? nu. pentru că nimeni nu își asumă ceea ce spune. Nimeni nu e sincer si nici măcar nu se mai iubește din suflet. Nu mai există iubire, sau doar nu am găsit-o eu, și nici ea pe mine.
Cum mă fac oamenii să mă simt greu de iubit? prin simplul fapt ca aleg să plece, nu să lupte pentru mine sau pentru noi. Pentru că a lăsa un om de izbeliște e mai ușor decât să te gândești că omu ăla chiar dă tot ce e mai bun din el pentru tine, în timp ce tu nu te dedici nici macar 3%. Normal, e mai ușor să pleci. E mai ușor să faci pe indiferentul atunci când ție chiar nu îți pasă și poate nu ți-a păsat de la început. Câți oameni mai luptă pentru ceea ce iubesc? Și câți au de câștigat din lupta asta? ei bine, din pacate, foarte putini.iar asta imi demonstreaza pe zi ce trece, ca nici pentru ceea ce iubești nu se mai merită să lupți. Și e chiar trist...am luptat până în ultima secundă, chiar și când mi s-a demonstrat că nu se merită, că nu o sa fie acel final fericit..dar sunt tot aici, singură, iubind străini, ducând dorul oamenilor care îmi vor prezența doar atunci cand vor sa își demonstreze ca nu sunt singuri, iar apoi cand se plictisesc si de mine, pleacă..ca toti ceilalți, iar tot ce lasă este un film alb negru neclar pe care ți-l amintești într-o noapte când te simți singură pierdută printre gândurile tale.
“respectă-te destul de mult incât să renunți la cine nu te respectă”
-cristian stan