Începutul viitorului de ieri
“Dacă vrei să știi unde-ți este inima, caută acolo unde-ți pleacă mintea atunci când rătăcește”
~autor necunoscut
Eu n-am iubit înainte de a te iubi. Cu tine am fost în Rai, dar nu l-am recunoscut, așa că te-am pierdut. N-am știut că poți să înnebunești de dor, mi-a fost imposibil să deschid gura, să respir, să clipesc, străzile nu mai aveau același farmec când eram de una singura, iar mâna mereu te căuta pe tine ca să te pot ține. M-am mințit, și poate că încă o fac, te caut în fiecare persoană dar sunt conștientă că nu te pot găsii, te caut în fiecare vers dintr-o piesă de la radio, sau în fiecare frază dintr-o carte. Te caut în cele mai mici lucruri ce îmi pot amintii de tine, ca să nu te uit, și sinceră să fiu nici nu vreau sa o fac.
Nu este în felul meu de a urla în gura mare, de a-mi dezlega buzele și a lăsa să zburde în voie zeci de mii de sunete. Te iubesc în tăcere, fără să-ți împărtășesc ceea ce tu deja știi. Este prea evident,tot ce simt față de tine este prea intens si prea real, și partea dureroasă este că anumite lucruri pe care le simți față de o persoană nu ai cum să le oprești, nu ai cum să le îngropi, pentru că anumite lucruri se pot simții o dată doar pentru o singură persoană, nu pentru 10.
Când unul se rupe, celălat să aibă răbdare să se refacă, să nu ne lăsăm, să nu plecăm,m-am săturat de plecări, te rog să stai, nu scapi de păcatul tău ascunzându-te după păcatul altuia. Nu vreau să avem o relație falsă, nu vreau să devenim măști, oameni care se prefac doar ca să nu rănească, să te comporți așa cum simți, pentru că așa ne cunoaștem unul pe celălalt. Vreau să iubesc tot ce știu că ești și tot ce urmează să aflu.
Sufletul nu este o gumă de mestecat. Nu se întinde și nici nu se rupe, și nici nu se dă din gură în gură. Deșii am trecut prin multe, nu ne-am pierdut. Am avut doar senzația că ne pierdem, o senzație care de altfel ne-a ajutat să ne revenim. De cele mai multe ori ne dăm seama cât de important este ceea ce avem atunci când nu mai avem.
Îmi este dor de tine. Și nu din cauza verii care mi s-a lipit de suflet. Am ieșit din parcul Tineretului, m-am plimbat prin toate locurile prin care hoinăream împreună, te respir, și în loc să îmi treacă, îmi este din ce în ce mai dor de tine.
Când iubești nu poți lua decizii matematice. Așa e simplu, stăm despărțiți până se clarifică situația. Dar poți pierde totul. Îți permiți?