Neștiut

“te numesc liniște, dar ma costă atâtea furtuni să te am”
@thinking.tm 

După atâta timp te uiți înapoi iar apoi la prezent. Îți dai seama că ai atâtea întrebări de pus dar nu știi cui, ai atâtea de zis dar simți că deja nu ți-au mai rămas cuvinte, vrei să râzi dar simți că nu mai ai energie, sau vrei să plângi dar îți dai seama că lacrimile te-au părăsit și că nu vor mai curge vreodată. Vrei să ții o mână, să îmbrățișezi un trup, să mângâi un chip, să săruți un obraz, vrei iubire, iubirea pe care ai oferit-o și pe care o oferi în continuare fără să obosești, fără să te plângi, o oferi pentru că asta simți și asta vrei. Uneori simți că vrei o îmbrățișare dar fără să o spui, o vrei doar pentru că asta simți dar nu vrei să o spui, vrei o îmbrățișare oferită de la persoana ta.

Nu cer mult, probabil am cerut-o de la persoane nepotrivite dar acum nici asta nu mai fac, omul potrivit poate să ofere toate astea și fără să cer prin simplul fapt că vrea să mă facă fericită.

Am ambiția să mă aud urlând, de parcă urletul meu ar însemna ceva, de parcă eu aș însemna ceva, de parcă noi am însemna ceva, de parcă eu și cu tine am putea schimba ceva, de parcă ne-am putea opune. Nu întreba cui trebuie să ne opunem...ca să rezistăm... nu mă întreba de ce... trebuie să rezistăm ca să putem fi...în orice dimensiune, în orice spațiu și timp...suntem și vreau să fim în continuare.

Nu știu când te vei deschide față de mine, sau când o să pot să te cunosc îndeajuns de bine, nu înțeleg ce vrei să-mi spui până la urmă. Poate dacă te-ai exprima simplu și clar aș înțelege. Am să-ți dau un exemplu legat de asta. Nu mă simt deloc stigmatizată de ceea ce am trăit și trăiesc în continuare cu tine, nici jenată, nici nu am nevoie de o doză de amnezie. Îmi ești la suflet, te port în suflet și în gând.

Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu țin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde își întâlnesc rădăcinile, știu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte dar nu și prin respirație sau prin privire sau prin gând.

Aștept ziua aceea în care pot să-ți ofer tot ce vreau, fără să mă simt vinovată sau judecată, fără să îmi fie frică. Nu știu, poate nu o să vină, dar prefer să mă gândesc că va veni și acel moment, în care o să ma simt pregătită pentru tot ce vreau să-ți ofer. Știu că va veni, simt asta, va veni momentul meu când o să am curajul să recunosc că te iubesc.

Omul se cunoaște adânc prin cel mai subtil dans al sufletului și al spiritului său. Când simți că iubești un om, înseamnă că poți să tai cerul în două cu sufletul tău, că poți să cobori cu acel om împreună în Infernul lui și al tău.

Întrebarea mea este, tu ai curajul?