Otrava Dulce
“Fii iubirea mea dintâi și visul meu din urmă.”
După fiecare pierdere, descoperim ceva nou, ne dăm seama că merităm ceva mai bun, încercăm să ne schimbăm. Însă mereu o parte va aparține trecutului. Pentru că fiecare are câte o rană nevindecată provocată de diverse persoane.
Fiecare are o vulnerabilitate, o frică, o amintire, o durere. Am găsit acum câteva zile un citat ce ne reprezintă pe noi ca oameni: ,,În lanul în care ne-am întâlnit, pământul era virgin și cerul ne-a udat mult cu vise, ținându-ne departe de mal și de dizgrația divină. Poate că una dintre cele mai simple încercări ale vieții a fost să ne pierdem pe noi înșine, să dăm o scurtă vacanță eului, de parcă am făcut un pact dacă să ne păstrăm sau să ne pierdem identitatea."
Am văzut mulți oameni pierduți pe străzile aglomerate ale Bucureștiului, multe persoane singure pe o banca dintr-un parc oarecare poate sperând ca într-o zi o persoana va fi în dreapta acesteia, multe prietenii eșuate din cauza încrederii, sau multe relații toxice.
Faptul cel mai amuzant este ca cerem de la oameni ceea ce caută fiecare de la cineva anume, încredere, fericire, dragoste, stabilitate, timp, respect etc. Ne comportăm ca și cum cerem lucruri foarte grele, ne comportăm ca și cum dacă am oferii aceste lucruri ne-ar costa o groază de bani. Suntem îngroziți de suferință si durere dar orbiți de dragoste și fericire, mereu cerem la schimb când oferim, ne răcim fără motiv, sau ne căutăm scuze pentru tot, avem așteptări peste așteptări, vrem mereu mai mult și mai mult.
Însă acum știu și eu ce gust are iubirea, așa că nu mai am așteptări, nu vreau nici mai mult, pentru că el îmi oferă din tot, mai mult decât trebuie. Îl știu lângă mine în orice clipă a zilei, știu că atunci când vreau să îl sun sau să îi dau mesaj nu trebuie să îmi pun orgoliul pe primul loc. Am fost cea mai orgolioasă și egoistă persoană, dar el fără să își dea seama m-a schimbat in bine, el fără să-și dea seama m-a învățat că iubirea este mai presus decât orgoliul, el m-a învățat să am încredere din nou. El este o persoană ce l-am căutat în mulți dar nu l-am găsit în nimeni, e unic, e special, e genu de om pe care nu poți să îl superi sau să îl enervezi intenționat pentru că nu te lasă sufletul, e genu de om care mă face să zâmbesc fără să facă un lucru extravagant, el e genu de persoană care dă sens la cel mai ciudat lucru.
Mulți vrem să ne arătăm iubirea, și uneori o reușim alteori nu, uneori un "ai grijă", sau un "ești bine?" valorează mai mult, uneori nu-ți ajunge decât un te iubesc, înțeleg, dar fiecare persoană își exprimă sentimentele așa cum reușește, așa cum știe.
De asta fiecare dragoste e unică, dragostea mea față de el este atât de uriașă, oricât de mult aș scrie, ar fi prea puțin, pentru că doar atunci când nu știi să descrii un sentiment îți dai seama că e real. Îl iubesc, și știu că și el o face, și îmi doresc să nu uite niciodată asta.
