Te-am asemănat cu luna

“În tine iubesc  până și defectele iar în ceilalți mă irită chiar și calitățile”
@attlantida 

Aseară m-am uitat deasupra mea. Cerul era la locul lui. Lipsea doar o bucată de lună. Sfertul acela care face luna grasă și somnoroasă, luna care cască și ne înghite, luna din copilăria mea, a ta, a oricui. Mi-am pus capul pe pernă și nu mi amintesc când am adormit. Dimineața, când m-am trezit, m-am uitat din nou deasupra. Cerul era la locul lui. Dar luna, luna mea, nu mai era deloc. Dar știam ca va apărea din nou seara pe cer. Așa cum o să te aștept pe tine în fiecare zi să te întorci, așa cum mi-aș dori să știi că am să fiu acolo așteptându-te, că nu o să dispar, și îmi doresc același lucru și de la tine.

Simt nevoia să te privesc în ochi când vorbesc cu tine. Nici nu ar mai trebui să ne spunem ceva, e suficient să stăm și să ne privim în ochi. Dar totuși câteodată când stau și te privesc, nu te mai găsesc...unde pleci? unde dispari? unde ești cu gândul?

Nu știm cine suntem cu adevărat. Nu știm ce facem aici. Nu știm nici de unde venim, nici încotro ne ducem. Ni se întâmplă să luptăm cu lucruri în care credem sau nu credem. Lumea nu este decât haos, zgomot, mult zgomot și multă răzbunare, și totuși mergem mai departe și ne târâm cu ambiție genunchii pe malul fără de sfârșit al propriilor noastre frustrări si răni.

Unii nu cred în iubire pentru că nu au avut parte de ea, alții au mirosit-o doar, și de frică s-au îndepărtat zicând că pute, alții s-au aruncat trăind în iubire. Iubirea te învață să nu regreți, să îți asumi, să depășești limitele omenescului, să speri și să visezi.

Experiența este singura care te face să te schimbi profund și să îți schimbi un punct de vedere cu altul. Ca să nu mai poți să crezi în ce credeai, trebuie să treci cu toată ființa ta prin altceva mai puternic care să îți răstoarne credința, valorile. Depinde cât curaj ai să nu fi stâncă, blocat în prejudecăți, dogme, reguli, ci să te arunci, să trăiești, să primești, să te lași modificat, să dăruiești, să încerci și apoi să știi unde ești și cine ești.

Așa că tu ești luna mea, știu ca o să te regăsesc pe cer, oricât de mult ai dispărea tu ziua, și poate că eu o să-ți fiu stea, să mă lași să te găsesc, mereu când vei dispărea.